Dragul meu,

În această întrebare pe care mi-o repeți la intervale regulate deși a trecut o lună de când frecventăm grădinița, eu simt de fapt o alta, si anume: „Mami, de ce mă despart de tine?” Îmi dau seama din reacțiile tale că treci printr-o perioadă dificilă. Seamănă un pic cu perioada de anul trecut, când mami mergea la serviciu și tu rămâneai acasă cu buni. Acum situația e puțin diferită, tu ești cel care pleacă, iar mami rămâne acasă, dar cred că emoțiile care ne năpădesc pe amândoi sunt aceleași, iar cea mai devastatoare dintre ele este teama că nu ne vom revedea. Despărțirea unul de altul este dificilă, admit cu toată sinceritatea, în primul rând pentru mine, apoi pentru tine.

Dar am o veste bună: știu ce să facem cu aceste emoții!

Le vom permite împreună să iasă la suprafață, să le simțim, să le trăim la intensitatea lor cea mai înaltă, iar apoi să ne eliberăm prin plâns sau râs și să ne vindecăm! Da, da, ai auzit bine. Eu cred că E NORMAL să-ți fie frică, să te simți nesigur și să ți se pară că lumea s-a sfârșit dacă nu o mai vezi pe mami. Este o perioadă în care înveți ce înseamnă încrederea.

E NORMAL să fii supărat, să simți furie și să te enervezi. Centrii tăi nervoși responsabili de autocontrol sunt încă în formare, sunt lângă tine să te ajut să îi dezvolți.

E NORMAL să plângi, să arunci cu mașinuțele tale preferate și să dai din picioare. Este modul tău de a-mi povesti cum te-ai simțit în ziua aceea departe de mine.

E NORMAL să fii gelos pe surioara ta că stă acasă cu mami, în timp ce tu mergi la grădi. Gelozia este un sentiment complex, dovedești că esti un copil tipic, normal dezvoltat și îți voi oferi suficiente momente pline de conectare și iubire prin care te voi asigura că tu ai locul tău unic în inima mea.

E NORMAL să îți ții jucăriile doar pentru tine câteodată, să strigi chiar dacă bebelușa doarme, să refuzi să te speli pe mâini. Tu însuți ești copleșit de aceste trăiri noi, nu ști ce să faci cu ele, iar eu sunt aici ca să te ascult și să simt împreună cu tine, fără să te judec. Vom trece cu bine și prin această etapă, așa cum am făcut-o până acum. Și nu-i așa că în fiecare zi avem până la urmă acel moment covârșitor de emoționant în care ne îmbrățișăm tare tare tare și nu l-am schimba pentru nimic în lume?

Recunosc că e greu și nu te pot izbăvi mereu de aceste poveri sufletești, dar știi ce apreciez cel mai mult la tine? Că în ciuda dificultății, tu nu te dai bătut. Mergi înainte cu încrederea omului ascultat, înțeles și susținut emoțional. Te felicit pentru că faci efortul de a-mi spune “Pa pa”, deși ai prefera de o mie de ori să ne jucăm împreună. Îți mulțumesc pentru că ai încredere în mine și îmi permiți să te îndrum cum cred eu mai bine în acest moment!

Mă bucur că am învățat împreună că reprimarea sau tăgăduirea emoțiilor catalogate drept negative dictate de așa-zisul „Nu e frumos” sau „Nu e voie” NU este o soluție, ci acceptarea, ascultarea, empatia, răbdarea izvorâte din iubire necondiționată creează împreună mecansimul interior prin care căpătăm superputeri care să ne umple rezervorul.

Sunt sigură că în scurt timp din lumina ta de om echilibrat, empatic, iubitor, înțelegător și bogat emoțional se vor aprinde și alții și veți reuși să aduceți raze mult mai zglobii și colorate acolo unde acum pare imposibil.

Te iubesc și sunt alături de sufletul tău, chiar și atunci când dormi singur!

Te pup cu drag,

Mama!

Sursă photo Pixabay

Advertisements