Florin Alexandru spune în cartea sa „Copilul tău este un geniu” că în momentul în care educăm, și noi ne vom educa și mărturisesc că niciodată nu am conștientizat ca acum parcursul meu evolutiv ca ființă umană de când sunt mamă. Au trecut aproape doi ani și jumătate din momentul în care primul meu copil a venit pe lume, doi ani în care am crezut că mă las pe mine și mă dedic lui, dar realitatea a întrecut cu mult obiectivele setate. Odată cu el am crescut și eu, am primt o educație de o altfel de natură pe care doar un alt părinte conștient o va înțelege. Despre câteva din beneficiile vieții mele implicate de mămică am să scriu mai jos.

Una din schimbările în personalitatea mea pe care am conștientizat-o a fost flexibilitatea. Dacă înainte de această experiență eram cunoscută ca o persoană rigidă care dacă și-a propus varianta X nu va face niciun fel de abateri de la ea, ei bine, acum nu numai că sunt dispusă să fac concesii, ci întrevăd pe traseu o mulțime de alte variante, toate perfecte și potrivite ocaziei respective. Răspunsurile mele la situațiile zilnice cu copilul meu, izvorâte din iubire necondiționată și respect față de el, au fost cele care în timp au adus armonie.

Să vă dau câteva exemple. Cum aș fi putut rămâne la planul A când băiețelul meu avea cu totul alte nevoi în momentul respectiv? Eu aș fi vrut să ieșim afară la joacă și să ne bucurăm de vremea plăcută în parc, dar el avea nevoie de proximitatea mea fizică în intimitatea casei, netulburați de prezența altor copii. Eu voiam să îi ofer la prânz o supă megasănătoasă pe care o făcusem cu noaptea-n cap și la care pusesem multă dragoste, dar el avea nevoie de atât de multă activitate în ziua respectivă încât i se potriveau doar fructele mâncate pe fugă.

Fericirea lui pe termen lung era mai importantă decât atingerea obiectivului meu pe termen scurt. Și astfel, fără să îmi dau seama inițial, în fiecare zi învățam de la copilul meu să colaborez, să lucrez în echipă, să moderez o discuție în contradictoriu, să respect și să țin seama de părerea diferită a celuilalt, să coordonez activități mici pentru atingerea unui obiectiv mare, să plănuiesc, să împart sarcini. Mână în mână cu flexibilitatea s-au extins empatia sau capacitatea de a te pune în pantofii celuilalt, onestitatea, toleranța, creativitatea, voioșia, calmitatea, răbdarea, frumusețea, înțelepciunea.

Pe lista mea de priorități și-a făcut apariția dezvoltarea inteligenței emoționale și a celei sociale, calități pe care nu cred că le-am băgat în seamă vreodată. Efectiv nu acordam importanța cuvenită dimensiunii sociale. Mergeam pe principiul că te naști să ai mai mulți prieteni sau să fii în centrul atenției într-un grup, nicidecum că ai putea contribui într-un mod conștient la echilibrarea relațiilor. Partea deosebită în tot acest proces este că „din momentul în care ai gustat din abundența dezvoltării, nu vei mai putea să te oprești, vei vrea din ce în ce mai multă hrană spirituală, intelectuală și emoțională” (Florin Alexandru – Copilul tău este un geniu, p. 86). Iar eu abia mă joc cu pietrele de pe mal. Oceanul stă neexplorat în fața mea.

Așadar, a educa reprezintă mai mult decât o tranzacție de tip câștig-câștig, pentru mine a însemnat intrarea într-o altă sferă existențială. Nicicând înainte nu am tins către armonie ca acum, iar faptul că de două luni am doi parteneri în propria-mi educație mă umple de fericire. Mă bucur că am găsit cheia introspecției și a conștientizării, căci astfel s-a deschis orizontul gândirii și sunt invitată la profunzime.

Happy education!

Advertisements