Așa cum spuneam în articolul precedent, în ceea ce privește limbajul mă interesa foarte mult capacitatea lui R. de a evita sau soluționa conflicte prin intermediul dialogului, nu doar deprinderea vorbirii în sine. Iar pentru asta, pe lângă tehnicile amintite în prima parte care aveau în vedere îmbogățirea vocabularului cu cuvinte și expresii,  îi trebuia un model practic de utilizare a acestora, pe care să îl vadă zilnic.

Atunci am avut momentul meu AHA!, căci analizându-mi propriile reacții la situații care nu îmi conveneau am descoperit multe neajunsuri în abordările mele verbale. Când toate erau bune și frumoase, și comunicarea mea cu ceilalți era plină de pozitivism și voie bună, dar când apăreau nori negri care mă scoteau din sărite, elemente nu tocmai plăcute îmi ieșeau pe gură. Așa că în urma introspecției am decis să cresc și eu alături de copil într-un mod conștient (am împlinit 2 ani de curând din acest punct de vedere 🙂 ) și să schimb ceea ce se afla în mâinile mele: propriile reacții, nu gândirea sau atitudinea celorlalți.

Conversațiile părinților cu copiii în general denotă foarte ușor stilul de parenting adoptat: condiționat sau necondiționat și asta se va reflecta și în limbajul deprins de copii. Deși am crescut cu ele și le-am auzit foarte des în copilăria mea (nu neapărat direct adresate mie, ci mai degrabă în jurul meu), în dialogurile mele cu R. nu am folosit niciuna dintre următoarele expresii: „dacă nu încetezi, o să pățești asta”, „ascultă-mă și vei primi o bombonică”, „pentru că așa zic eu”, „de câte ori trebuie să repet”, „sunt mama ta, deci trebuie să mă asculți”, „nu e frumos să…”, „e rușinos să…” etc. Nu am utilizat deloc amenințări, nu am anunțat recompense, nu l-am certat. În schimb, de fiecare dată când situația o cerea, puneam limite cu empatie, încă dinainte să înceapă el însuși să vorbească: „Acum e seară și suntem cu toții obosiți. Am făcut multe lucruri azi care ți-au consumat energia și e normal să vrei să te descarci prin plâns. Sunt aici pentru tine, dar m-aș bucura să vorbești mai încet.”

Am constatat că bebelușul preia nu doar cuvintele la care este expus, ci și tonul și atitudinea adultului cu care are cea mai strânsă relație. Spiritul mamei este deci izvorul bebelușului de conversații. Ea trasează practic modelul pe baza căruia se va consolida mai târziu vorbirea copilului. De îndată ce va avea uneltele (cuvintele), copilul le va mânui conform modelului pe care l-a preluat inconștient.

Oricât ar părea de ciudat la prima vedere, cred că la baza dialogurilor cu copiii se află respectul lor. Deși mai mici, prichindeii sunt în primul rând OAMENI. Au mai mulți neuroni decât majoritatea dintre noi și au potential de genialitate, deci ar trebui să ne înclinăm în fața lor. Dar au un mare neajuns: le lipsește experiența. Prea des aud în jurul meu expresii care dovedesc că micuții sunt considerați niște ființe fără drept de apel care trebuie să demonstreze obediență indiferent de situație. Sunt puși la punct de către adulți, fără să li se dea explicații, arătându-li-se astfel cine e șeful. Prea mulți părinți suferă parcă de nerecunoașterea drepturilor civice superioare sau nu sunt suficient de lăudați în mediul lor și simt nevoia să arate cuiva că ei nu se lasă călcați în picioare. Și atunci fac asta cu proprii copii sau cu ai altora, impunându-și prostește așa-zisa autoritate! [Te impui ca un uriaș în fața unui omuleț de cinci ori mai mic decât tine care oricum nu are puterea să ți se opună!!] Mi se pare inuman și recunosc că sunt extrem de critică la scene de genul: „Dacă tot plângi, haide să îți dau o palmă ca să ai motiv!”

Regula de aur atunci când vorbim cu copiii este deci să ținem cont de acest aspect: ei sunt adulți cărora le lipsește experiența. În acest context, situațiile zilnice vor fi tot atâtea ocazii să manifestăm spiritul de care suntem stăpâniți, să îi învățăm pe bebeluși că e sigur să își exprime bucuriile, fericirile, dar și frustrările și supărările. Îi vom învăța să aibă ei înșiși respect pentru sine, pentru ceilalți, pentru posibilele diferențe de opinie, să fie empatici și să găsească soluții pentru eventuale situații conflictuale.

Spor la joaca de-a cuvintele!

Advertisements