Adult fiind, am constatat că a te exprima eficient este o calitate pe care puțină lume o are. Dacă ar fi să mă gândesc numai la relația de cuplu, faptul că există sute de cărți de psihologie pe această temă dovedește că nevoia este mare. Ca și în cazul altor abilități, în dezvoltarea limbajului lui R. am plecat de la premisa că deprinderea de a vorbi depinde atât de materialul genetic, cât și de mediu. Așadar, expunerea timpurie la comunicare și dialog a reprezentat o prioritate, pentru că nici prin cap nu îmi trecea să o las la voia întâmplării.

Mi-am dorit să îl ajut să se exprime cât mai bine cu putință pentru ca cei din jur să îl înțeleagă, iar el la rândul său să priceapă ce i se spune, astfel încât să evite conflictele sau să găsească soluții pentru rezolvarea lor folosind dialogul, să aibă parte de relații solide și frumoase. Până la urmă, forța cuvintelor este mult mai mare decât ne imaginăm.

Am început de foarte devreme, condusă fiind de același fir roșu care traversează orice capitol din educația timpurie aplicată de mine – potențialul copilului este imens, are nevoie doar de materialul potrivit pentru a-și spori abilitățile. În continuare, vă prezint ce am folosit noi în primul an de viață al lui R. ca tehnici pentru dezvoltarea limbajului, urmând ca într-un articol viitor să dezvolt mai mult elemente legate de conținutul dialogurilor noastre.

0 – 3 luni: bebelușul proaspăt sosit acasă doarme în principiu destul de mult în această perioadă, așadar stimularea limbajului se face în etape foarte scurte, inițial de 1 – 2 minute, care cresc progresiv în funcție de atenția și disponibilitatea copilului. Pentru că am ales să alăptez și petreceam ore în șir hrănindu-l, am profitat de momentele imediat de după masă, când era relaxat, odihnit și dispus să asculte. Am folosit fraze scurte prin care îi descriam ce se întâmplă, pe un ton blând și cu o față zâmbitoare, privindu-l în ochi în timp ce îl țineam în brațe (vede la distanță de maxim 30 cm): „Ai mâncat acum, te simți bine. Citesc asta pe chipul tău. Cred că ai așteptat cu nerăbdare această masă. Am dreptate?” Foarte important este ca încă din această etapă să îi oferim bebelușului dreptul la replică, așteptându-i reacția, învățându-l astfel ideea dialogului și nu a monologului. Chiar dacă nu are încă abilitatea de a răspunde, veți vedea că el totuși vorbește: cu ochii, cu atenția sa, ulterior cu binecunoscutele consoane „ggghh”, „ccchhh” etc. Încă de pe atunci tatăl lui a dezvoltat obiceiul de a-i povesti cum i-a fost ziua la serviciu, lucru care l-a familiarizat foarte mult cu vocea, tonul și stilul său. Este important să menționez că în această perioadă, mai mult ca în oricare alta cred, bebelușul este interesat de chipurile oamenilor, nu de păpuși, plușuri, radio sau TV. Oricum studiile arată că deprinderea limbajului se face prin interacțiunea cu oamenii, nu cu desenele, filmele sau alte lucruri inanimate (nu cred că mai este necesar să pun linkuri în acest sens, e plin internetul de astfel de exemple).

3 – 6 luni: timpul în care bebelușul doarme se scurtează și începe să vadă din ce în ce mai bine. Am început să folosesc plimbările prin casă sau pe afară pentru a dialoga. Îi arătam obiectele de mobilier de exemplu și le numeam scurt inițial: „pat”, „birou”, „masă” etc., după care, la câteva săptămâni după le adăugam însușiri: „patul negru de lângă fereastră”, „biroul maro unde se găsește calculatorul”, „masa albastră din bucătărie unde mâncăm” etc. Tot din această perioadă am introdus povestea, spusă sau citită (se poate și mai repede dacă bebelușul stă treaz mai mult timp). Foarte utile au fost cărțile special editate pentru copii mici, cum este colecția „Bebe învață” de la editura Litera (vezi detalii aici de exemplu), care conțin o imagine și un cuvânt pe pagină. Și editura Gama are o colecție la fel de bună după părerea mea – „Bebe isteț” (vezi detalii aici). Acest lucru este foarte util în dezvoltarea limbajului la bebeluși. Capacitatea lor de concentrare se rezumă la un singur lucru, prin urmare un singur obiect pe pagină răspunde perfect nevoilor lui. Alte cărți potrivite pe care le-am îndrăgit încă din această perioadă sunt minunatele scrieri ale lui Eric Carle: „Omida mâncăcioasă”, „Prima mea carte despre numere”,  „Gărgărița morocănoasă”, „Prima mea carte despre forme”, „Vrei să fii prietenul meu”, „Cameleonul” etc. Toate se găsesc la editura Cartea Copiilor (detalii aici).

6 – 9 luni: perioada de veghe a bebelușului este tot mai mare, așadar avem tot mai multe ocazii de a dialoga. Este perioada în care noi am început diversificarea, așa că am profitat din plin pentru a-l familiariza pe R. cu tot ce făceam la bucătărie. Îl luam cu mine în scoică sau în scaunul lui de masă și îi povesteam ce făceam în momentul respectiv. „Acum îți voi pregăti supa de legume. Iată morcovii (îi întindeam să îi vadă și dacă manifesta interes, îl lăsam să îi atingă, să îi analizeze, timp în care eu tăiam restul legumelor și le aruncam în apa clocotită). Ce părere ai? Îți plac? Știi că iepurașul este foarte încântat când mănâncă morcovi. Urmează să lăsăm supa la fiert, după care o vom degusta. Eu ard de nerăbdare să îți văd reacțiile când vei gusta prima ta linguriță. Tu ce părere ai?”. Baia a fost un alt moment foarte bun pentru a comunica și a învăța elementele specifice acestui ritual: apa, săpunul, vana, prosopul, jucăriile de baie – toate erau motive de discuție, de la forma și culoarea lor, la utilitatea și plăcerea pe care o oferă, mai ales că avea posibilitatea să le vadă și să le simtă. Tot în timpul băii profitam să numim părțile corpului pe care urma să le spălăm. Povestea a început să devină tot mai serioasă, așa că am început să dezvoltăm scenariul și să trecem la cărți mai complexe. Caracteristicile poveștilor erau: scurte, pline de acțiune, ritmice, pozitive în abordare, bine ilustrate. Editura Cartea Copiilor este foarte utilă în acest sens, la fel și cărțile printabile (un exemplu în limba engleză găsiți aici)

9 – 12 luni: în această perioadă am folosit aceleași tehnici ca și în celelalte etape de vârstă, dar mai complexe ca abordare. Ideea de bază este expunerea bebelușului la cât mai multe peisaje, naturale sau urbane, în care să i se vorbească despre ce vede în jur, de la cel mai simplu mod posibil până la complex. Am folosit situațiile zilnice pentru a consolida limbajul acumulat, uneori folosind sinonime pentru același lucru.

Ca reguli generale, noi am abordat următoarele:

  • am folosit limbajul normal, clar, utilizat de noi zi de zi (niciodată nu am apelat la limbajul de bebeluș, deși pare mai dulce în conversația cu un copil mic; s-a dovedit că acesta va imita adultul și astfel îi scad dramatic șansele să pronunțe corect);
  • chiar și când a început el însuși să vorbească nu am folosit pronunția lui stâlcită chiar dacă mi se părea amuzant, nu îl corectam, în schimb eu vorbeam corect de fiecare dată;
  • m-am oprit din dialog înainte să dea semne de oboseală, astfel încât să păstrăm plăcerea discuției;
  • de fiecare dată îi vorbeam cu entuziasm;
  • cântecele învățate dinainte sau inventate au reprezentat o unealtă extrem de utilă în fiecare zi; la culcare, pe hintă, la joacă în casă sau afară un cântecel era tot timpul bine venit și a reprezentat o sursă foarte bună de cuvinte noi;
  • poeziile scurte, ritmate, deși mai puține, au fost rapid asimilate.

Încă din primul an eu am introdus limba engleză în dialogurile mele cu R., iar acest lucru nu l-a întârziat deloc în limbaj, nu l-a încurcat, dimpotrivă, cred că i-a mărit capacitatea de asimilare a cuvintelor și expresiilor.

Ca de fiecare dată, un start bun ne permite să dezvoltăm din ce în ce mai mult o abilitate. Iar personal mă declar mulțumită de rezultatele avute până acum. Ca de obicei, concluzia este: cu cât mai repede începem, cu atât mai bine. Iar în cazul deprinderii vorbirii, când spun mai bine, nu mă refer la faptul că R. ar vorbi mai bine față de alți copii de aceeași vârstă, pentru că nu apreciez comparația sau competiția, ci mă gândesc că e mai bine pentru el – învață mai ușor când e mai mic decât când e mai mare.

Happy conversations!

Advertisements