Am lăsat această postare în Drafts pentru aproape două săptămâni în mod voit. Am vrut să mă asigur că nu e doar o poveste frumoasă, ci o realitate practică ce îmi face viața mai ușoară și iubitoare, acum că familia s-a mărit cu încă un membru. Este vorba de asul din mâneca mea – conectarea.

Ideea parentingului atașat și conectat mi-a plăcut de la început și a rezonat din plin cu trăirile mele. It makes perfect sense pentru mine să accept că dacă cei mici au paharul de afectivitate plin vor fi mult mai cooperanți și mai toleranți pe parcursul zilei. Până la urmă, cine ar putea să răspundă cu înțelepciune la provocări, să își regleze emoțiile, să-și depășească anxietățile, să iubească și să fie plin de răbdare cu rezervorul gol? În relația mea cu cei din jur de exemplu am constatat de foarte multe ori că îmi sare muștarul în momentul când nu am grijă de rezerva mea emoțională și îmi permit să „funcționez” pe minus mai mult timp. Dacă mă gândesc și la relația pe verticală, e la fel. Atunci când mă simt în siguranță datorită conectării cu Divinul, nu dau importanță factorilor perturbatori din afară. Modul în care răspund la stârniri în fiecare zi este deci foarte mult influențat de prea plinul meu sufletesc.

După același principiu funcționează și copiii. Am citit la un moment dat că despărțirea de mamă în primii ani este în sine un stres foarte mare pentru copil. Cum îl ajutăm să facă față și astfel să îl pregătim pentru provocările vieții de mai târziu? Experiența mea are un singur răspuns până acum: prin conectare.

„Certitudinea faptului că cineva se află de partea lui și are grijă de el îi permite oricărui copil să învețe, să își asume riscul unei căzături sau zgârieturi și al dezamăgirii – cu alte cuvinte, riscul de a crește și a-și forma rezistența. Când copiii simt că au o legătură profundă cu noi, învață să se iubească pe sine și pe ceilalți.” (Laura Markham, Părinți liniștiți, copii fericiți, p. 37).

Acesta este si secretul meu cu cei 2 R. din casa noastră. A fost minunat să văd live efectele conectării cu primul copil. Reacțiile lui la plânsul bebelușei au fost foarte blânde: o mângâie și o pupă, „ca să nu mai fie supărată”, se oprește din aruncat obiecte pe jos dacă află că surioara lui s-a speriat ș.a.m.d. Chiar dacă mami nu mai poate răspunde imediat la chemările lui, avem grijă ca relația dintre noi să fie cât de des întreținută pe parcursul zilei. Hârjoana de dimineață pentru minim zece minute, joaca de-a prinsa printre perne, ploaia de pupici de peste zi, jocul liber, nedirijat de adult, Timpul Special, poveștile, mângâierile, dialogurile dintre mașinuțe – sunt exemple de activități care întăresc conectarea dintre noi și îl asigură că prezența bebelușei nu o împiedică pe mami să îl iubească la fel de mult. Faptul că surioara i-a adus o jucărie impresionantă când a venit acasă, iar mami a fost partenerul lui de explorare a adăugat un plus de siguranță sufletului său de la bun început.

Avem însă și zile când nu reușim să avem grijă de rezervele noastre emoționale și atunci fiecare izbucnește în felul lui – eu nu mai am răbdare și toleranță la zgomote, sunt iritabilă și agresivă (culmea!) cu cei dragi, iar R. plânge constant dintr-un motiv aparent fără sens. În acele momente trag aer în piept, îi spun că nu am o stare foarte bună și îl rog să mă înțeleagă și să mă ajute să trec cu bine peste aceste clipe. Îi vorbesc de empatie și de faptul că avem nevoie unul de altul, că e normal să avem și zile mai proaste, ne îmbrățișăm și ne pupăm. Dacă tati e acasă, suntem salvați! Dacă nu, așteptăm să răsară iar soarele în sufletul nostru.

Și pentru că nu aș putea să o spun mai bine, o las tot pe Dr. Laura Markham să încheie. „Niciun fel de ,abilitate parentală’ nu poate compensa o legătură părinte-copil deteriorată. Este ca atunci când mergi cu bicicleta pe un deal foarte abrupt. Dimpotrivă, când crești copii cu care ai o relație bună este ca și cum ai merge la vale – tot trebuie să fii atent să nu ieși de pe șosea și, cu siguranță vor apărea și cotituri, dar soarta îți este totuși favorabilă.” (Laura Markham, Părinți liniștiți, copii fericiți, p. 38).

Conectare fericită!

 

Advertisements