Din momentul în care devenim mame, majoritatea dintre noi trăim transformări interioare intense care ne fac să simțim o hiperprotecție față de micuțul neajutorat pe care îl ținem în brațe. Iar eu cred că acest simțământ este cât se poate de natural și firesc – așa am fost gândite să fim. După cum spunea Glenn Doman – mamele sunt cei mai buni profesori din lume pentru copiii lor și știu mai multe despre ei decât oricine altcineva.

Mama deține motivația perfectă pentru a-i fi alături celui mic în descoperirea propriei persoane și a lumii înconjurătoare. Îl iubește necondiționat, caută numai folosul lui, are suficientă răbdare și capacitate de înțelegere încât să se oprească dintr-o activitate dacă aceasta nu îi face plăcere, simte când ceva este în neregulă și de cele mai multe ori intuiește mai bine ca oricine ce se întâmplă cu bebelușul.

Cu toate bunele intenții însă, este foarte probabil ca mamei să îi lipsească informația de calitate pentru creșterea copilului său. De-a lungul timpului primim foarte multe opinii legate de educație, pe unele le îmbrățișăm fără să ne dăm seama, altele sunt înscrise în codul nostru genetic, iar altele sunt pur și simplu tradiții de familie sau de societate atât de adânc încetățenite în interiorul nostru încât nu ne imaginăm că am face altfel. Personal, cred că o parte dintre aceste păreri automatizate în timp nu mai pot face față cerințelor societății actuale, lumea copiilor este acum alta comparativ cu cea de pe vremea bunicilor, iar provocările la care sunt supuși astăzi au fost inexistente atunci. Da, bunicii și părinții noștri „au făcut oameni din noi” cu puținul pe care îl știau, dar aceasta nu înseamnă că noi, ca părinți, vom avea același succes astăzi dacă urmăm aceeași cale.

Este extrem de important să înțelegem timpul și spațiul în care ne găsim pentru a avea același limbaj cu al copiilor, a le înțelege și împlini nevoile, a le fi alături în momentele cheie, a-i îndruma și sprijini pentru a deveni ei înșiși, nu prelungirea noastră, nu idealul nostru, nu ce vrem noi. Da, mama este by default un îndrumător mai bun decât oricine altcineva, mai ales în primii ani de viață. Dar o mamă informată, conștientă și implicată este de departe cel mai bun, un partener de excepție al copilului care nu poate fi înlocuit. Și revin la Glenn Doman și afirmațiile lui: „Copiii vin echipați cu o mamă și există un motiv întemeiat pentru această realitate. Creșterea și dezvoltarea lor este mult prea importantă ca să fie lăsată la voia întâmplării.” (How smart is your baby, p. 6 – traducerea îmi aparține).

Cu atâtea creșe și grădinițe private de calitate superioară, cu educatoare entuziasmate, gata oricând sa fie de folos celor mici, parcă nu mai e atât de la modă să fii mamă. Doresc să precizez apăsat că ele își au rolul lor important în dezvoltarea copilului și mă bucur că acum avem mai multe opțiuni la dispoziție. Dar aceasta nu înseamnă că părinții pot fi înlocuiți în vreun fel sau că treaba lor poate fi preluată de alții. Locul lor este bine stabilit în sufletul și mintea copilului și din punctul meu de vedere este cel mai mare privilegiu pe care îl avem.

Așadar, să profităm de această șansă unică și înarmați cu informațiile potrivite, să construim mediul ideal de dezvoltare, prin care copilul să fie hrănit, respectat și ajutat să își descopere sinele. Chiar dacă nu vom fi anunțați oficial că am oferit societății soluții pentru crizele ei, știm înlăuntrul nostru că noi creștem Oameni, și aceasta este cea mai mare răsplată.

Happy parenting!

Advertisements