De când am fost conștientă de viața din jurul meu am așteptat cu sufletul la gură momentul când voi deveni mamă. De la trei ani m-am jucat cu păpuși, bebeluși de plastic și pui de animale din pluș, luând rolul de mămică a lor. Mi se părea firesc și natural să îmi dedic tot timpul din zi „fericirii” lor: le coseam haine din bucățile de materiale găsite prin atelierul bunicii, le făceam de „mâncare”, îi plimbam, mă îngrijeam să îi învăț tot ce știam eu mai bine la vremea aceea.

Timpul a trecut și am lăsat în urmă joaca de-a mămica. Dar cred că acest instinct nu m-a părăsit niciodată. L-am văzut deseori manifestându-se de câte ori dădeam cu ochii de copii mai mici. Când a venit momentul primului nostru bebeluș, bucuria m-a invadat pe de-a-ntregul, iar implicarea informată și conștientă în creșterea lui a devenit dorință supremă. Mi-a venit ușor să pun în mod intenționat pe hold nevoile mele de femeie pentru o vreme și să fiu disponibilă pentru micuțul din brațele mele 24 din 24. Deși recunosc că această perioadă a adus multe schimbări neprevăzute, nu mi s-a părut niciodată o corvoadă, ci eu însămi eram curioasă și totodată fascinată de manifestările timpurii ale micuțului nostru.

După doi ani de mămicie am ajuns la concluzia că abordarea fericită, blândă și entuziastă a creșterii copiilor este baza unui start bun în viața noului om din sânul familiei. Dincolo de informarea conștientă din surse de specialitate, fericirea cu care îți crești copilul, îl îndrumi, îl sprijini și îi ești partener de joacă și de viață, va avea cel mai mare impact asupra dezvoltării lui armonioase. Omul mic de lângă tine simte dacă îți face plăcere (sau nu) să explorezi împreună cu el pietrele murdare de pe marginea drumului, să construiești împreună cu el un turn din te miri ce numai ca să îl poată dărâma pe urmă, să vă hârjoniți înainte de culcare sau să citiți împreună. Plăcerea cu care TU faci aceste lucruri (și multe altele) este virală, se ia, iar pentru copil este esențială. O preia ca un burete.

Da, îmi place pedagogia Montessori, am făcut un curs de psihopedagogie și m-am interesat activ, atent și selectiv de dezvoltarea lui fizică, emoțională, psihologică. M-am documentat despre educație timpurie și am fost fascinată de rapiditatea cu care un prichindel de câteva luni absoarbe informația. Am devenit foarte creativă în bucătărie pentru a-i asigura o hrană variată, am ales să fac planuri, să decupez, să lipesc, să inventez activități în loc să dorm. Dar cred din toată inima că dacă motivația mea ar fi fost oricare alta în afară de iubire, cei doi ani nu ar fi avut parfumul plin de culoare pe care îl resimt și acum. N-am făcut nimic condiționat și cred că pentru prima dată în viață am trăit pe propria piele ce înseamnă să iubești fără să aștepți nimic în schimb.

Așadar, astăzi scriu pentru a încuraja, înainte de orice, fericirea în mămicie. Bucură-te de timpul unic pe care îl ai la dispoziție alături de puiul tău, chiar dacă masa nu este gata la timp, casa a rămas în dezordine de mai multe săptămâni, iar hainele din dulap nu mai sunt demult călcate. A fost un timp pentru toate aceste detalii și cu siguranță le va veni vremea restaurării. Dar acum, este momentul tău și al micuțului tău. Atmosfera este încărcată de iubirea dintre voi și asta estompează orice alt zgomot de pe fundal. Lăsați-vă purtați pe aripile imaginației și trăiți cele mai năstrușnice invenții afective. Creșteți împreună în conectare doar pentru că vă iubiți, restul va veni pe deasupra.

Happy motherhood!  🙂

Advertisements